Oameni dragi: Stefan, fratele meu

Mulțumiri, căci așa se cuvine să încep. Pentru că:

mi-ai arătat cum arată și se poartă un gentleman; pentru fiecare ușă deschisă în fața mea și pentru fiecare plasă cărată în locul meu.

pentru fiecare telefon pe care mi-l dai să mă întrebi dacă sunt bine.

dragostea pe care o ai pentru mine și Andre și pentru că cereai să iei tu bătaie în locul nostru când eram mici.

mi-ai oferit cel mai mare buchet de flori pe care l-am primit vreodată.

m-ai încurajat să-mi urmez visurile într-un mod foarte activ.

mi-ai gătit mereu mâncăruri delicioase.

 

deși m-ai ajutat de nenumărate ori, nu mi-ai făcut niciodată să mă simt datoare.

mi-ai făcut cele mai originale cadouri .

 

pentru toate cuvintele frumoase pe care mi le-ai spus, gen ca atunci când mi-ai făcut această fotografie.

Facts:

Faci cea mai bună crème brûlée din lume.

Știi exact ce să spui ca să mă faci să râd.

Mi-ai arătat ce înseamnă să fii puternic.

Sunt mai mult decât binecuvântată să te am ca frate.  Dumnezeu să te binecuvânteze!

 

 

 

Rugă

Har- un cuvânt pe care îl înțeleg pe zi ce trece tot mai mult. Revărsat din cer ca o ploaie binecuvântată. Tu știi fiecare luptă, fiecare înfrângere, fiecare victorie, fiecare stare.

Când îi privim pe ceilalți cu superioritate, dă-ne Doamne har.

Când ne simțim neînsemnați și uitați adun-ne crucea în minte și în inimă siguranța iubirii Tale care a luat o formă atât de vizibilă prin jerta Ta.

Când ne e greu să ne ridicăm dincolo de acuzațiile pe care cel rău ni le aduce și atunci dă-ne har.

Când oboseala ne ajunge din urmă, dă-ne o îndoită porție de har și înviorează Duhul în noi.

Când ne aflăm în situații grele și ochii ni-i ațintim spre Tine, deschide-ne ochii să vedem harul de care ne faci parte să fii cu noi în fiecare clipă.

Da, Doamne, dă-ne Tu har de la Tine să știm că  ai câștigat deja pentru noi victoria când ai murit pe cruce.

Timpul dintre final și început XXIX

“În pocăință și în odihnă va fi reîntoarcerea voastră, în seninătate și încredere va fi tăria voastră.”

De vreo câteva zile acest verset îmi răsună tot mai tare în minte. De multe ori în perioadele când Dumnezeu mi-a spus să aștept am experimentat ce înseamnă să te odihnești în El și să-ți fie întărită încrederea.

Am citit azi dimineață cum Dumnezeu răspunde în moduri neașteptate rugăciunilor noastre. Iar de cele mai multe ori binecuvântările Lui vin împachetate cu suferință. De ce e așa, nu știu. Dar un lucru știu și anume că El nu se schimbă. Cristosul care a umblat pe pământ cu mii de ani în urmă e același și azi; al minunilor, a dragostei, al adevărului.

Cât de satisfăcătoar e gândul că El ne poartă în carul lui de biruință. Că atunci când trecem prin momente grele El este mai aproape ca oricând!

Doamne, când ne găsim în momente de învălmășeală și deznădejde, când tristețea bate cu insistență la ușă, când ne simțim singuri și abandonați, vină să locuiești cu noi!

Timpul dintre sfârșit și început XXVIII

E interesant să vezi tiparul după care lucrează Dumnezeu: în mijlocul vieții obișnuite, când nu mai ai nicio speranță și renunți la vis, la orice idee, atunci El se arată ca să-ți dea biruința. Căci timpul Lui este perfect, lucrarea Lui desăvârșită iar căile Lui încercate.

Așteptarea este modul Lui de a lucra să vedem lumina în mijlocul ordinarului, a dezamăgirii, a speranțelor frânte. Nu vă spun povești și idealuri și nici cuvinte care să sune bine. Sunt realități pe care le-am trăit.

El vrea să lucreze lucruri mărețe în noi și pentru noi. De multe ori nici măcare nu îndrăznim să visăm ceea ce El lucrează în final. Ne oprim și ne uităm cu deznădejde, neputincioși fiind, la oameni și situații, la stări confuze și la ceața ce ne învăluie. Trebuie să înțelegem că prin fiecare lucru El vrea să ne arate că este un Dumnezeu care nu și-a părăsit suveranitatea și că lucrurile nu scapă de sub control. Că este un turn de scăpare, o stâncă pe care ne ridică mai presus de ce se poate vedea…