Category Archives: Uncategorized

Oameni frumoși- Rebeca

Rebeca este unul din oamenii aceia care îți intră în inimă și nu-ți mai ies pentru că seamănă acolo semințele frumosului interior. Ea este unul dintre prietenii pe care Dumnezeu mi i-a dat aproape în momentele în care mi-a cerut o predare totală în câteva domenii importante ale vieții mele. A fost o încurajare pentru mine!
 
Îmi amintesc și acum cum și-a recunoscut limitările/eșecurile, în una dintre prezentările pe care le-a făcut în calitate de voluntar al proiectului, în fața a sute de oameni. Mi s-a părut un act de curaj și am avut de atunci o deosebită apreciere pentru ea.
 
Când s-a rugat pentru Celeste la binecuvântare, ochii mei s-au umplut de lacrimi și inima de bucurie. S-a rugat ca Domnului să-i dea o inimă moale plină de dragoste pentru săraci, bătrâni, copii, pentru cei pierduți. Și fie ca Domnul să binecuânteze dorința ei de a fi un model pentru micuță. M-am bucurat mult că s-a rugat și pentru ziua în care Domnul să o mântuiască.
 
Rebeca, ești un om valoros și iubit de Tata!

Doamne, vreau să Te văd!

Vreau să Te văd în oamenii din jur, atunci când îmi arată iubire necondiționată și fără să țină cont de sacrificii… și atunci când mă rănesc…

Vreau să Te văd în momentele de bucurie, să nu-mi asum victoria ci să-mi încolțească în inima recunoștința; printre lacrimi…

Vreau să Te văd în momentele în care îmi încerci credința ca să lucrezi maturizare și să-mi întărești pașii pe calea Ta… în care lucrezi biruința…

Vreau să Te văd cum împlinești fiecare promisiune pe care mi-ai făcut-o și  să pot să strig credincioșia Ta cu toată inima…

Vreau să Te văd chiar și atunci când pari ascuns…

Doamne, dă vălul la o parte…

Frânturi din jurnal

Dădeam odată cu aspiratorul și Domnul mi-a atins inima. Eram colpeșită și întristată din cauza situațiilor prin care treceam și mi-a venit gândul ca nu cumva să mă las târâtă în deznădejde din cauza suferințelor proprii…căci pe acestea le-a purtat El pe cruce, ci să mă fac parte suferințelor Lui. E atât de ușor să ne plângem de milă și să  credem că suntem cei mai nenorociți și uităm că Cristos ne-a destinat victoriei.

Noi suntem rodul Lui. Duhul Domnului mi-a amintit versetul din Isaia: și va vedea rodul suferințelor Lui și se va înviora. Și mi-am șoptit în gând: eu sunt rodul suferințelor Lui. Apoi m-am gândit la frați și i-am mulțumit Domnului pentru că suntem împreună rodul suferințelor Lui. Și Cristos a făcut ca o parte din bucuria Lui să devină și bucuria mea. Iar duhul meu a fost înviorat. Sunt rodul suferințelor Lui. Ești rodul suferințelor Lui. Ce minunat!

Smerenie

Descopar un nou mod de smerenie; aceea cand te copleseste Dumnezeu cu dragostea Lui infinita si cu bunatatea, credinciosia, mila, indelunga Lui rabdare si te faci mic de tot caci stii ca nu meriti nici un gram din toate acestea…

Azi ma intorceam de la servici incarcata dupa o zi pe care am declarat-o “horror”, iar eu nu declar zilele asa decat rar de tot. Cum am ajuns pana acasa nu prea stiu, caci m-am rugat lui Dumnezeu pentru oamenii cu care am avut de-a face. Cand sa fac curba inspre bloc, m-am uitat inspre apa si am vazut venind o herghelie de cai de rasa inspre mine, pe malul celalalt al Somesului. M-am oprit si m-am dat jos de pe bicicleta si m-am asezat. S-au oprit fix in dreptul meu si au inceput sa pasca. Au stat vreo 10 minute si au plecat inapoi pe dupa dealul de unde au si aparut. Mi-au dat lacrimile, caci am inteles ca astfel Dumnezeu mi-a daruit un cadou splendid ca sa-mi arate cat de mult ma iubeste( caii fiind animalele mele preferate). M-am ridicat si m-am intors in casa cu bucuria prezentei Lui in inima… Lauda Tie Doamne!

Rugă

Prieten drag,

mergi înaintea mea ca o călăuză, când cărarea îmi este lină sub pași și ascultă mulțumirile ce ți le aduc când privesc cerul și iarba și fluturii mi se așează pe umeri.

Ia-mă de mână când întunericul se așterne și nu mai văd clar pe unde să pășesc, și dă-mi înțelepciune să aleg ceea ce e bine și pe ce cale să merg.

Du-mă pe brațele-ți iubitoare de Tată când nu mai am putere să pășesc și când spinii lumii îmi înțeapă picioarele.

Naște în mine aripile credinței, să zbor peste ruinele mele și să-mi înalț mereu privirile spre Tine.