Category Archives: Uncategorized

Timpul dintre final și început XIII

(Scriind aceste rânduri îmi dau seama cât de minunat au lucrat aceste gânduri din momentul de când le-am scris și până acum. Căci între timp Dumnezeu mi-a cerut, și eu i-am predat visurile mele cele mai mari. Am început să trăiesc visurile Lui. Iar asta e cel mai bun lucru pe care aș putea să Îl fac vreodată, să împlinesc visurile Lui…)

Viețile noastre nu ar trebui să fie despre noi și visurile noastre. Ar trebui să fie despre Dumnezeu și despre ceea ce El împlinește în noi. Filozofia lumii e că Dumnezeu ar trebui să ne binecuvânteze după cum vrem noi. Dar ceea ce ar trebui să urmărim este ca visurile noastre să fie visurile Lui, iar binecuvântările să fie ceea ce cunoaștem din El, ceea ce e transformat în noi spre a fi tot mai asemenea lui Cristos și nu lucrurile pe care ni le dă sau minunile pe care le face.

Am început să văd această realitate: că nu primind ce ne dorim, nu având toate răspunsurile, cele mai ușoare situații și minuni la tot pasul înseamnă fericire. Adevăratele perle se nasc în suferință…

Timpul dintre final și început XII

Sunt momente în viață când nimic din ceea ce-ți spun oamenii nu te ridică, nu te încurajează și nu te ajută să mergi mai departe. Acele momente când știi că Singurul care poate să-ți poarte poverile, să-ți ia întristarea, să te ridice este Dumnezeu Însuși.

De aceea inima noastră caută sprijin și ajutor la El. Căci resursele Lui sunt nelimitate, glasul Lui este singurul capabil să liniștească furtuni și să ne transforme iar brațele Lui să ne poarte…

Timpul dintre final și început XI

Când citesc din Biblie, sufletul meu parcă prinde aripi. Dumnezeu îmi vorbește prin El. Atunci când căutăm fața Lui, El se descoperă, căci deși este un Dumnezeu căruia îi place să se ascundă, în egală măsură Îi place să se descopere adevăraților căutători.  Marea tristețe e că de multe ori Îl căutăm superficial. Nu ne luăm sufiecient timp să medităm la ceea ce este El, la ceea ce vrea să ne spună.

Suferim de prea mult zgomot, iar El vorbește prin soapte blânde. Cel puțin cu mine așa o face. Vai de oamenii la care Dumnezeu strigă! Căci atunci când o face rostește o judecată asupra lor, asta după ce ei ignoră îndemnurile-I blânde.

De fiecare dată când închid “muzica lumii” și îmi fac timp să ascult, El îmi vorbește.

Cu câteva pagini înainte scriam despre tăcerile Lui. Acum vreau să vorbesc despre glasul blândului Păstor pe care am avut marea onoare să-L aud în cele mai grele clipe, acolo, pe genunchi. Versetul “și oile vin după El căci îi cunosc glasul”(parafrazare) mă bucură și mă întristează în același timp. Au fost atât de numeroase momentele când eram prea ocupată ca să-mi fac timp să-I aud glasul…

Vouă nu vi se pare ciudat că oamenii îi roagă pe Dumnezeu să le descopere voia doar în deciziile majore pe care le au de luat? Oare cum pot auzi oamenii aștia care-i voia Lui dacă nu au învățat să-I recunoască glasul în părtășiile intime de zi cu zi, în dimineți răcoroase și nopți târzii?…

Timpul dintre final și început X

Am înțeles că Dumnezeu nu urmărește binele așa cum îl urmărim noi. Noi credem că binecuvântările sunt sinonime cu visuri împlinite și rugăciuni ascultate. Dar adevărata biruință este când Cristos ia chip în noi. Este atunci când ce și-a propus El este dus la împlinire, când dincolo de furtuni ajungem la malul dorit de El.

Viața de credință e ca buretele. Cel mai bine își face treaba când este îmbibat cu apa și stors bine. E simplu să știi lucrurile cu mintea. Dar e cu totul altceva să treacă dincolo de ea ajungând la inimă, faptă, trăire. Iar pentru aceasta, Dumnezeu ne trece prin tot felul de experiențe prin care să poată pătrunde în toate colțurile ființei noastre… ca să devenim îmbibați cu Cristos.

Timpul dintre final și început IX

Într-una din zile am citit un gând care m-a încurajat mult: nu-i trata pe oameni cum te tratează ei, tratează-i cum Cristos te tratează pe tine. Ca și oameni suntem înclinață să plătim cu aceeași monedă. Dar dacă ne uităm la Cristos, modelul nostru, El întotdeauna a procedat atlfel: când era batjocorit tăcea, când era bătut și pentru cămașa Lui se trăgea la sorți nu a ripostatm când era amenințat cu moartea se strecura printre mulțime și pleca mai departe, când era răstignit îi binecuvânta pe cei care o făceau.

Săptămâna trecută citeam pasajul din Romani 12 și am înlocuit acolo cu numele meu. M-a umplut plânsul. Zicea bine Cristos că e ușor să-i iubim pe cei care ne iubesc, dar ce facem în fața celor care ne întorc spatele? Putem noi să întindem hrană și apă celor care care ne-au pricinuit răni, putem să-i iubim necondiționat pe are care ni se par greu de iubit?…