Category Archives: Uncategorized

Timpul dintre sfârșit și început XXVIII

E interesant să vezi tiparul după care lucrează Dumnezeu: în mijlocul vieții obișnuite, când nu mai ai nicio speranță și renunți la vis, la orice idee, atunci El se arată ca să-ți dea biruința. Căci timpul Lui este perfect, lucrarea Lui desăvârșită iar căile Lui încercate.

Așteptarea este modul Lui de a lucra să vedem lumina în mijlocul ordinarului, a dezamăgirii, a speranțelor frânte. Nu vă spun povești și idealuri și nici cuvinte care să sune bine. Sunt realități pe care le-am trăit.

El vrea să lucreze lucruri mărețe în noi și pentru noi. De multe ori nici măcare nu îndrăznim să visăm ceea ce El lucrează în final. Ne oprim și ne uităm cu deznădejde, neputincioși fiind, la oameni și situații, la stări confuze și la ceața ce ne învăluie. Trebuie să înțelegem că prin fiecare lucru El vrea să ne arate că este un Dumnezeu care nu și-a părăsit suveranitatea și că lucrurile nu scapă de sub control. Că este un turn de scăpare, o stâncă pe care ne ridică mai presus de ce se poate vedea…

Timpul dintre final și început XXVII

De ce întârzie Dumnezeu? De multe ori o face pentru că are răbdare…fie să ne întoarcem de pe căile noastr rătăcitoare, fie să ne deschidem ochii să vedem lumina Lui, fie pentru că nu suntem gata pentru ce are El pregătit pentru noi.

Uneori întârzie pentru că avem nevoie de prelucrare, de transformare, ca să putem beneficia din plin de harul de care ne va face parte.

Dumnezeu e bogat în bunătate și e milos. Când ne spune: Așteaptă-Mă! o face spre binele nostru. Chiar și așteptare este ceva ce lucrează spre binele nostru. Dumnezeu așteaptă până la momentul oportun, când ne epuizăm toare resursele și ne îndreptăm privirile spre El. Mai întâi trebuie să ne golească de noi înșine și să biruiască în noi orice întăritură și lucruri care nu-i fac cinste. Căci El lucrează în perioadele dintre…

Timpul dintre inceput si sfarsit XXVI

Azi am făcut o plimbare cu Dumnezeu. În timpul acesta mi-a vorbit despre binecuvântare. Mai exact despre motivele pentru care nu o primim.

-De multe ori ne bazăm pe propria deșteptăciune. Cum a făcut Cain care a sfârșit-o rău de tot.

-Uneori căutăm binecuvântarea în altă parte decât acolo unde o are Dumnezeu.

-Uneori nu mai vrem să luptăm. Suntem sătui și obosiți de pustie (poporul Israel)

-Alteori ne grăbim, așa cum a făcut Saul.

Dar din când în când, în mijlocul ordinarului și cotidianului, Dumnezeu face o minune. El se oprește lângă cei ce strigă cu tărie către El. Aude strigătele și-și întinde brațul ca să vină în ajutor.

Îmi pare rău Tată că de atâtea ori când ai privit înspre mine ai văzut un om lipsit de credință, plin de îngrijorare și desnădăjduit. Dar ce bine că Tu nu deznădăjduiești și nu obosești niciodată! La Domnul este îndurare!

Timpul dintre început și sfârșit XXV

În ultima vreme Dumnezeu îmi vorbește tot mai mult despre ce înseamnă autoritate, supunere, ascultare.

Și unul dintre gândurile care mi-a venit în minte este acela că Domnul Isus a învățat să fie ascultător prin suferință.

Rebeliunea este în firea noastră. Deși spunem cu buzele: voia Ta să se facă, totuși, în noi sperăm cumva ca voia Lui să se plieze după dorințele noastre. Suntem superficiali. Am recunscut asta și în mine. Tocmai de aceea Dumnezeu aduce tot felul de situații în viața noastră, pline suferință, care au drept scop să ne facă să acceptăm cu bucurie voia Lui.

Timpul dintre sfârșit și început XXIV

Stau sub un tei înflori și mireasma lui îmi inundă inima.

Au fost zile aglomerate, zile în care oboseala și tot felul de situații m-au adus în punctul în care să simt că mă duc la fund. Când privesc în jur văd moarte și nepăsare. Mă apasă povara oamenilor care mă înconjoară și care trec prin probleme. Înlăuntru mă apasă povara gândului că sunt neînțeleasă și într-un fel neiubită.

Aș vrea să evadez într-un loc mai bun, dar nu știu nici unul. Doamne, poți să mă primești în brațele Tale iubitoare?!