Dragostea

inima

Dragostea nu moare. Parcă ai zice că-i titlu de telenovelă, film sau carte dar nu e. E una dintre realitățile și refrenul vieții de pocăit. Căci izvorul ei e Dumnezeu, care e veșnic.

Dragostea are multe haine. Uneori ea se îmbracă cu așteptare. Căci ea așteaptă făgăduința lui Dumnezeu în timp ce vasul în care este pusă este prelucrat de Dumnezeu. Uneori se îmbracă cu iertare. Căci știe că sfânt și perfect e doar Dumnezeu în timp ce tovarășii de drum sunt făcuți din același aluat perisabil. Ea lasă loc de greșeli căci a învățat că greșelile sunt cei mai mari învățători. Dragostea nu pretinde, ea oferă. Oferă chiar și atunci când nu mai are de unde. Căci rezervele ei vin dintr-un izvor care este nelimitat. Ea lasă loc de dezvoltare și de schimbare. Ea eliberează și niciodată nu încătușează.

Dragostea se îmbracă cu bunătate căci ea vede nevoile din jur. Dragostea încalță, îmbracă, îmbrățișează, încurajează. Dragostea se îmbracă cu smerenie. Oh, cât e de complicată partea asta… căci de multe ori avem impresia că suntem așa de buni… Dar e vai și amar de noi fără susținerea lui Dumnezeu!

Dragostea spune: Eu nu renunț; mă închid în cămăruță, mă pun pe genunchi și când cuvintele mi se termină, când lacrimi curg pe obraz, eu continui să lupt. Căci dragostea nu moare!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *