Desenele mele preferate

S-a crezut cel mai tare și a fost prins într-o cursă. Căci iubirea de sine ne înfășoară cu lanțurile ei și ne face captivi într-o lume din care nu avem cum ieși singuri. Dar vine o zi a speranței când o dragoste diferită, una sacrificială, ne intersecteză drumul și atunci începem să îndrăznim să visăm la libertate…

Ce-mi place la mesajul pe care îl transmite e acela al speranței, al promisiunii împlinite, a dragostei care învinge. Căci da, dragostea iese întotdeauna câștigătoare. Căci vine o zi când te saturi să mai vezi în oglinda sufletului monstrul din tine. Și atunci înțelegi că nu mai trebuie să-l hrănești ci să mori față de sine. Să mori față de o viață egoistă și să învii pentru o viață nouă în care să trăiești pentru alții.

Nu știu altă putere transformatoare decât dragostea. Căci în momentul în care o apuci, în tine începe să prindă contur un chip nou. Am fost schilodiți de păcat. Am ajuns să ne izolăm de oameni și să hrănim monștrii din noi. Dar suntem purtători ai chipului lui Dumnezeu! Și este un moment când dragostea vine și-ți pune înainte imaginea urâtă a eului tău… Înțelegi atunci că e momentul să spui DESTUL! Vreau să devin ceea ce am fost creat să fiu: un fiu, o fiică de Dumnezeu.

Și da, recunosc că Belle a fost o mireasă frumoasă. A fost frumoasă nu pentru rochie și perle, ci pentru că în timp ce Monstrul murea, ea a fost acolo, îngenuncheată și a putut sărbători prima victoria și transformarea. A fost frumoasă pentru că nu s-a lăsat impresionată de chipuri frumoase și promisiuni deșarte. Că a citit de nenumărate ori aceeași carte doar pentru a se bucura de finalul fericit, pentru că și-a trăit viața frumos, dăruindu-se în primul rând pe sine și pentru că, la fel ca și mine, iubea “the broken people”.

Într-un fel “The Beauty and the Beast” este povestea fiecăruia dintre noi. Este povestea răscumpărării…

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *