Întrebări

Mă uit în jur și văd mult întuneric spiritual. Și nu pot să nu mă întreb: unde am eșuat noi ca și Biserică, ca Adunarea lui Hristos? Poate când am început să credem că-i bine și așa, când ne-am lenevit spiritual, când ne-am închis în bisericuțele noastre unde-i cald și bine, când am început să credem minciuni subtile cum că păcatul nu-i așa de urât, când am început să fim toleranți și să nu ne mai miște păcatul din noi și din alții, când ne-am obișnuit cu dragostea lui Dumnezeu cu iertarea Lui și am încetat să mai privim la sfințenia Lui?! Când am uitat că Hristos ne-a luminat viețile ca să fim lumini în lume și am ajuns în automulțumirea că noi vedem cărarea?!

Am o dorință teribilă în ultima vreme să vorbesc despre cruce, despre dragostea lui Dumnezeu și despre iertarea pe care o primim prin jertfa lui Hristos, despre victoria și domnia Lui în viața noastră. Mă uit în viețile celor nemântuiți și îmi dau seama că Hristos este singura lor șansă să nu petreacă veșnicia în iad. Oare chiar suntem conștienți că chiar există un iad pregătit pentru cei care-L resping pe Hristos?! Oare ne mai pasă?

Azi toată ziua m-am gândit: oare e de-ajuns doar să spunem oamenilor niște lucruri morale, niște lecții și povestiri biblice? Oare înțelegem că adevărata chemare înseamnă “a face ucenici”? Adică a-L arăta pe Hristos prin viețile noastre? Este ușor să te duci într-un loc străin și să vorbești unor necunoscuți despre Dumnezeu, dar cum rămâne cu vecinul/prietenul tău nemântuit care se uită la viața ta și la a lui și-și spune că mai bine ca el decât ca tine? Înțelegem oare că ucenicia nu înseamnă doar a arunca câteva cuvinte, ci a sfărâma bulgării ca sămânța să poată pătrunde ca să aducă rod? Că e trudă și mijlocire și suferință și disperare pentru cei care merg în iad pentru că nu știu? Înțelegem ce înseamnă să-i învățăm pe oameni să păzească tot ce Ne-am poruncit? Doamne, ai milă de generația asta! Aprinde lumina din noi!

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *