Rugă

Prieten drag,

mergi înaintea mea ca o călăuză, când cărarea îmi este lină sub pași și ascultă mulțumirile ce ți le aduc când privesc cerul și iarba și fluturii mi se așează pe umeri.

Ia-mă de mână când întunericul se așterne și nu mai văd clar pe unde să pășesc, și dă-mi înțelepciune să aleg ceea ce e bine și pe ce cale să merg.

Du-mă pe brațele-ți iubitoare de Tată când nu mai am putere să pășesc și când spinii lumii îmi înțeapă picioarele.

Naște în mine aripile credinței, să zbor peste ruinele mele și să-mi înalț mereu privirile spre Tine.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *