Smerenie

Descopar un nou mod de smerenie; aceea cand te copleseste Dumnezeu cu dragostea Lui infinita si cu bunatatea, credinciosia, mila, indelunga Lui rabdare si te faci mic de tot caci stii ca nu meriti nici un gram din toate acestea…

Azi ma intorceam de la servici incarcata dupa o zi pe care am declarat-o “horror”, iar eu nu declar zilele asa decat rar de tot. Cum am ajuns pana acasa nu prea stiu, caci m-am rugat lui Dumnezeu pentru oamenii cu care am avut de-a face. Cand sa fac curba inspre bloc, m-am uitat inspre apa si am vazut venind o herghelie de cai de rasa inspre mine, pe malul celalalt al Somesului. M-am oprit si m-am dat jos de pe bicicleta si m-am asezat. S-au oprit fix in dreptul meu si au inceput sa pasca. Au stat vreo 10 minute si au plecat inapoi pe dupa dealul de unde au si aparut. Mi-au dat lacrimile, caci am inteles ca astfel Dumnezeu mi-a daruit un cadou splendid ca sa-mi arate cat de mult ma iubeste( caii fiind animalele mele preferate). M-am ridicat si m-am intors in casa cu bucuria prezentei Lui in inima… Lauda Tie Doamne!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *