Timpul dintre final și început II

Într-o zi mi-a fost foarte greu, pentru că Satan mă ataca din toate părțile cu fel și fel de gânduri. Atunci am început să cânt. Eram în bucătărie și dintr-o dată s-a făcut o liniște mare înlăuntrul meu și o voce plină de dragoste mi-a răsunat în inimă întrebându-mă: Moni, ai încredere în Mine? Dacă în trecut aș fi răspuns fără ezitare că da, de data asta m-am oprit în dreptul întrebării și că Ioan altădată i-am răspuns: Da, Doamne, Tu toate le știi. Am ezitat, deoarece știam că Dumnezeu va testa răspunsul meu. Știi, cu cât te apropii mai mult de El, cu atât devii mai înțelept, căci El te învață. Și într-adevăr, Dumnezeu a testat răspunsul meu.

Cel mai greu mi-a fost să-i văd pe oamenii din jur încercând să “mă scoată” din situația în care eram. Îmi ofereau fel de fel de sfaturi, mă încurajau în moduri în care nu aveam nevoie, aduceau tot felul de argumente, unele chiar foarte “sfinte”. M-am simțit copeșită de oameni pe care nu Dumnezeu i-a trimis. Știți ce mi-a spus mie Dumnezeu? Să mă odihnesc în El. Și asta am și făcut. La început mi-a fost greu să nu încerc să manipulez și să schimb lucrurile. Dar știam că dacă aș face asta, aș fi stricat lucrarea pe care El voia să o facă în noi.

Dumnezeu m-a purtat în brațe. Iar când am simțit că nu mai pot, El a devenit tăria mea în slăbiciune. Nimic nu este mai minunat decât să treci prin încercare fiind purtat de brațele Domnului. Nimic nu-i mai frumos decât să vezi inima Lui plină de dragoste umplând inima ta însetată…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *