Timpul dintre sfârșit și început XXIV

Stau sub un tei înflori și mireasma lui îmi inundă inima.

Au fost zile aglomerate, zile în care oboseala și tot felul de situații m-au adus în punctul în care să simt că mă duc la fund. Când privesc în jur văd moarte și nepăsare. Mă apasă povara oamenilor care mă înconjoară și care trec prin probleme. Înlăuntru mă apasă povara gândului că sunt neînțeleasă și într-un fel neiubită.

Aș vrea să evadez într-un loc mai bun, dar nu știu nici unul. Doamne, poți să mă primești în brațele Tale iubitoare?!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *