Timpul dintre sfârșit și început XXVIII

E interesant să vezi tiparul după care lucrează Dumnezeu: în mijlocul vieții obișnuite, când nu mai ai nicio speranță și renunți la vis, la orice idee, atunci El se arată ca să-ți dea biruința. Căci timpul Lui este perfect, lucrarea Lui desăvârșită iar căile Lui încercate.

Așteptarea este modul Lui de a lucra să vedem lumina în mijlocul ordinarului, a dezamăgirii, a speranțelor frânte. Nu vă spun povești și idealuri și nici cuvinte care să sune bine. Sunt realități pe care le-am trăit.

El vrea să lucreze lucruri mărețe în noi și pentru noi. De multe ori nici măcare nu îndrăznim să visăm ceea ce El lucrează în final. Ne oprim și ne uităm cu deznădejde, neputincioși fiind, la oameni și situații, la stări confuze și la ceața ce ne învăluie. Trebuie să înțelegem că prin fiecare lucru El vrea să ne arate că este un Dumnezeu care nu și-a părăsit suveranitatea și că lucrurile nu scapă de sub control. Că este un turn de scăpare, o stâncă pe care ne ridică mai presus de ce se poate vedea…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *