Timpul dintre final și început XXIX

“În pocăință și în odihnă va fi reîntoarcerea voastră, în seninătate și încredere va fi tăria voastră.”

De vreo câteva zile acest verset îmi răsună tot mai tare în minte. De multe ori în perioadele când Dumnezeu mi-a spus să aștept am experimentat ce înseamnă să te odihnești în El și să-ți fie întărită încrederea.

Am citit azi dimineață cum Dumnezeu răspunde în moduri neașteptate rugăciunilor noastre. Iar de cele mai multe ori binecuvântările Lui vin împachetate cu suferință. De ce e așa, nu știu. Dar un lucru știu și anume că El nu se schimbă. Cristosul care a umblat pe pământ cu mii de ani în urmă e același și azi; al minunilor, a dragostei, al adevărului.

Cât de satisfăcătoar e gândul că El ne poartă în carul lui de biruință. Că atunci când trecem prin momente grele El este mai aproape ca oricând!

Doamne, când ne găsim în momente de învălmășeală și deznădejde, când tristețea bate cu insistență la ușă, când ne simțim singuri și abandonați, vină să locuiești cu noi!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *