De partea adevărului…

 

F564F481-A033-4A50-A7C1-43E268A65E81

Am inventat jocul ăsta. S-a sfârșit cam prost. Toată lumea era supărată pe toată lumea. I-am rugat să se așeze și cum săteau ei acolo Dumnezeu mi-a dat o lecție, atât pentru ei cât și pentru mine.

Le-am vorbit despre conflict. Despre faptul că răul există; că vor fi situații când oamenii îi vor jigni, când li se vor strica/lua lucrurile, când vor fi loviți, când le va fi greu să continue, când oamenii le vor face rău. Le-am spus să se uite în jur și să se ducă la cel care i-a enervat cel mai tare și să le dea o îmbrățișare. La început le-a fost greu, dar într-un final totul s-a sfârșit cu o îmbrățișare mare.

Trăim într-o lume în care sentimentele sunt clasificare în bune și rele. Nimeni nu te învață ce să faci cu tristețea, mânia, frustrările, anxietatea. Toată lumea îți dă în cap și-ți spune că ceva nu e bine cu tine dacă simți ceva din astea dar mai nimeni nu te întreabă de ce ești trist, sau anxios, sau stresat…toți au soluția și aruncă cu vorbe pioase în stânga și în dreapta incapabili să-și înfrunte propriile emoții.

Și am înțeles că nu negând, minimalizând sau ignorând răul facem ce trebuie doar pentru că noi credem în bine și în dreptate și în Dumnezeu. Noi suntem într-o bătălie cu răul. Și vestea bună e că luptăm pe tărâmul victoriei lui Cristos. Am hotărât să le vorbesc copiilor despre rău, despre sentimentele “rele” și despre cum învingem răul cu bunătatea, iertarea, credința, rugăciunea…

Pentru că “noi nu luptăm împotriva cărnii şi a sângelui, ci împotriva stăpânirilor, a autorităţilor şi a puterilor acestui veac întunecat, împotriva duhurilor rele din locurile cereşti. ” și armele cu care luptăm  noi nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile.”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *