Mă încred în Tine!


Adun în acest strigăt lăuntric toate minunile pe care le-ai făcut și toate dezamăgirile pe care le-am trăit.

Și o strig până ajunge să fie o realitate atât de evidentă încât încrederea asta să ajungă până în cele mai îndepărtate colțuri ale ființei mele.

O să-mi predic încrederea în Tine până când îndoiala și frica,nerăbdarea vor trebui să plece rușinate…

O să o fac și în tristețe și în bucurie. Dacă nu Tu, Doamne, atunci cine ar fi vrednic de toată încrederea?…

Și Doamne, îți mulțumesc că Tu ai răsplătit într-un mod atât de minunat fiecare ‘mă încred în Tine!’ spus cu teamă și de cele mai multe ori în șoaptă…

În timpul Tău, în lucrările Tale,  în promisiunile Tale, în hotărârile Tale…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *