De partea adevărului…

 

F564F481-A033-4A50-A7C1-43E268A65E81

Am inventat jocul ăsta. S-a sfârșit cam prost. Toată lumea era supărată pe toată lumea. I-am rugat să se așeze și cum săteau ei acolo Dumnezeu mi-a dat o lecție, atât pentru ei cât și pentru mine.

Le-am vorbit despre conflict. Despre faptul că răul există; că vor fi situații când oamenii îi vor jigni, când li se vor strica/lua lucrurile, când vor fi loviți, când le va fi greu să continue, când oamenii le vor face rău. Le-am spus să se uite în jur și să se ducă la cel care i-a enervat cel mai tare și să le dea o îmbrățișare. La început le-a fost greu, dar într-un final totul s-a sfârșit cu o îmbrățișare mare.

Trăim într-o lume în care sentimentele sunt clasificare în bune și rele. Nimeni nu te învață ce să faci cu tristețea, mânia, frustrările, anxietatea. Toată lumea îți dă în cap și-ți spune că ceva nu e bine cu tine dacă simți ceva din astea dar mai nimeni nu te întreabă de ce ești trist, sau anxios, sau stresat…toți au soluția și aruncă cu vorbe pioase în stânga și în dreapta incapabili să-și înfrunte propriile emoții.

Și am înțeles că nu negând, minimalizând sau ignorând răul facem ce trebuie doar pentru că noi credem în bine și în dreptate și în Dumnezeu. Noi suntem într-o bătălie cu răul. Și vestea bună e că luptăm pe tărâmul victoriei lui Cristos. Am hotărât să le vorbesc copiilor despre rău, despre sentimentele “rele” și despre cum învingem răul cu bunătatea, iertarea, credința, rugăciunea…

Pentru că “noi nu luptăm împotriva cărnii şi a sângelui, ci împotriva stăpânirilor, a autorităţilor şi a puterilor acestui veac întunecat, împotriva duhurilor rele din locurile cereşti. ” și armele cu care luptăm  noi nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile.”

Oameni dragi: Stefan, fratele meu

Mulțumiri, căci așa se cuvine să încep. Pentru că:

mi-ai arătat cum arată și se poartă un gentleman; pentru fiecare ușă deschisă în fața mea și pentru fiecare plasă cărată în locul meu.

pentru fiecare telefon pe care mi-l dai să mă întrebi dacă sunt bine.

dragostea pe care o ai pentru mine și Andre și pentru că cereai să iei tu bătaie în locul nostru când eram mici.

mi-ai oferit cel mai mare buchet de flori pe care l-am primit vreodată.

m-ai încurajat să-mi urmez visurile într-un mod foarte activ.

mi-ai gătit mereu mâncăruri delicioase.

 

deși m-ai ajutat de nenumărate ori, nu mi-ai făcut niciodată să mă simt datoare.

mi-ai făcut cele mai originale cadouri .

 

pentru toate cuvintele frumoase pe care mi le-ai spus, gen ca atunci când mi-ai făcut această fotografie.

Facts:

Faci cea mai bună crème brûlée din lume.

Știi exact ce să spui ca să mă faci să râd.

Mi-ai arătat ce înseamnă să fii puternic.

Sunt mai mult decât binecuvântată să te am ca frate.  Dumnezeu să te binecuvânteze!

 

 

 

Rugă

Har- un cuvânt pe care îl înțeleg pe zi ce trece tot mai mult. Revărsat din cer ca o ploaie binecuvântată. Tu știi fiecare luptă, fiecare înfrângere, fiecare victorie, fiecare stare.

Când îi privim pe ceilalți cu superioritate, dă-ne Doamne har.

Când ne simțim neînsemnați și uitați adun-ne crucea în minte și în inimă siguranța iubirii Tale care a luat o formă atât de vizibilă prin jerta Ta.

Când ne e greu să ne ridicăm dincolo de acuzațiile pe care cel rău ni le aduce și atunci dă-ne har.

Când oboseala ne ajunge din urmă, dă-ne o îndoită porție de har și înviorează Duhul în noi.

Când ne aflăm în situații grele și ochii ni-i ațintim spre Tine, deschide-ne ochii să vedem harul de care ne faci parte să fii cu noi în fiecare clipă.

Da, Doamne, dă-ne Tu har de la Tine să știm că  ai câștigat deja pentru noi victoria când ai murit pe cruce.

Destăinuiri

Port înlăuntru-mi bucurii și tristeți.

În mine sunt colțuri pe care doar o daltă mânuită de o mână pricepută va putea să le zdrobească, să netezească, să desăvârșească…

Sunt și goluri ce doar dragostea-Ți le poate umple cu bunătatea, cu iubirea, cu harul Tău, ca așa să fiu umplută cu Tine….

Mâinile-mi poartă îmbrățișări scumpe pe care nu le-aș da nici pentru rubine.

Obraji-mi spălați de șiroaie de lacrimi poartă pupici pe care i-au imprimat oameni dragi.

Inima-mi poartă deopotrivă și răni și iubiri care le tămăduiesc pe primele ca un balsam vindecător.

Urechile-mi poartă cuvinte ce m-au înălțat și altele ce-ar fi putut să mă doboare dacă nu era acolo o mână tandră care să mă susțină.

Port în mine și soare și umbre dar știu că-ntr-o zi, totul va deveni, în prezența Lui, lumină.

Doamne, tot ce este în mine aduc la Tine și ce nu este încă dar va trebui să fie, toarnă Tu din Tine!

În brațele Tale.

Doamne, îți aduci aminte de momentul când mi-ai turnat atâta bucurie în inimă și ploua cu găleata și mi-am scos sandalele din picioare și am început să dansez prin bălți? Îți aduci aminte că avusesem o zi grea și că mâinile mele erau obosite?

Îți aduci aminte de primele mele rugăciuni cu privire la copiii săraci? Știi că eram de vârsta copiilor săraci de care sunt acum înconjurată? Știi când mă rugam să le trimiți pe cineva care să le dea de mâncare și să-i primească să stea în casă?

Îți aduci aminte de covorul din camera pe care îl udam după ce încuiam ușa după mine pentru că mă durea pentru falimentele și păcatele mele?! Exact locul unde mă rugam să-i binecuvântezi pe cei care m-au rănit?

Doamne, îți aduci aminte de momentul când ți-am făcut provocarea primei minuni? Îți aduci aminte cât de repede ai răspuns? Și când ți-am spus că mă voi încrede în Tine dacă vei face pentru mine minuni? Le număr de atunci în fiecare zi și inima mea se umple cu recunoștință!

Doamne, îți aduci aminte de promisiunile pe care mi le-ai făcut și care încă nu s-au împlinit? Doamne, știu că într-o zi Tu îți vei aduce aminte!