Timpul dintre început și final XXII

Cred că Dumnezeu dă tărie și biruință acelora care aceptă voi Lui atunci când ea vine în contradicție cu voia proprie. Există un fel de tărie pe care Dumnezeu o revarsă asupra celora ce se supun voii lui cu o inimă plină de bucurie.

Tăria aceasta vine din încrederea într-un Dumnezeu suveran care răspunde nevoilor noastre, când luăm promisiunile Lui pe cuvânt. Când deși suntem în întuneric căutăm să mergem înainte înspre lumina Lui…

Timpul dintre final si inceput XXI

Multă vreme am fost frustrată din cauză că ceea ce aveam de spus lui Dumnezeu erau doar câteva cuvinte și confundam rugăciunea cu un fel de monolog.

Dar am descoperit de puțină vreme ce înseamnă ca El să-ți vorbească în timp ce taci. Cred că vorbim prea mult și nefolositor și nu mai avem timp să-L ascultăm. Din acest motiv ne și panicăm când ni se pare că nu ne vorbește. Și începem să vorbim noi, dintr-ale noastre și o dăm rău de tot în bară.

“Oile Mele cunosc glasul Meu…” mi-a venit în minte în timp ce treceam pe lângă Someș. Un câine ieșea din apă și era chiar în dreptul meu. Stămânul lui m-a observat și i-a strigat imediat câinelui: Stai! Și eu m-am prins și am trecut repede. Stâpânui i-a strigat din nou: Acum! Și câinele și-a scuturat blana. M-am tot gândit la câinele ăla, cum s-a abținuit el să nu-și scuture apa datorită glasului stăpânuilui. M-a impresionat tare mult.

Timpul dintre final și început XX

“Un adânc cheamă un alt adânc…”

Adâncul dragostei Lui te caută. Oare vei părăsi comfortul malului și familiaritatea acestuia și vei lua barca credinței ca să mergi înspre adâncul Lui?

Azi Domnul vrea să te invite la o plimbare în larg, căci doar acolo pescuirile sunt minunate, poți umba pe mare și ai posibilitatea să-L vezi pe Domnul potolind furtuni.

Ce frumoasă chemare a lui Dumnezeu înspre pătrundere, înspre cunoaștere, înspre intimitatea părtășiei cu El… Ce har ascunde această chemare de a pătrunde în imensitatea Lui de dragoste și a bea din belșugul vieții care este în Hristos!

 

Timpul dintre final si inceput XIX

Fericirea, așa cum o vede Dumnezeu este foarte diferită de cum o vede lumea, și mulți creștini, din păcate. Fericirea e atunci când copiii Lui își întorc necurmat fața înspre El și apucându-L, își pun toată încrederea în El. Ea vine paradoxal, prin lacrimi, prin suferință, prin renunțare, prin biruințe asupra firii.

Cât de mult m-a ajutat acest lucru ori de câte ori am trecut prin Valea Plângerii!

În cele mai grele momente ațintește-ți ochii înspre El și adu-ți aminte Cine e cel care îți scrie povestea vieții și ce-L ce-ți pregătește finalul. Atunci când știi că povestea-ți este țesută de Cel care te iubește cel mai mult și Cel căruia îi aparții, a Celuia care este Răscumpărătorul sufletului tău, poți să te simți în siguranță, pe deplin asigurat de victoria pregătită…

Destăinuiri

Port înlăuntru-mi bucurii și tristeți.

În mine sunt colțuri pe care doar o daltă mânuită de o mână pricepută va putea să le zdrobească, să netezească, să desăvârșească…

Sunt și goluri ce doar dragostea-Ți le poate umple cu bunătatea, cu iubirea, cu harul Tău, ca așa să fiu umplută cu Tine….

Mâinile-mi poartă îmbrățișări scumpe pe care nu le-aș da nici pentru rubine.

Obraji-mi spălați de șiroaie de lacrimi poartă pupici pe care i-au imprimat oameni dragi.

Inima-mi poartă deopotrivă și răni și iubiri care le tămăduiesc pe primele ca un balsam vindecător.

Urechile-mi poartă cuvinte ce m-au înălțat și altele ce-ar fi putut să mă doboare dacă nu era acolo o mână tandră care să mă susțină.

Port în mine și soare și umbre dar știu că-ntr-o zi, totul va deveni, în prezența Lui, lumină.

Doamne, tot ce este în mine aduc la Tine și ce nu este încă dar va trebui să fie, toarnă Tu din Tine!