Timpul dintre sfârșit și început XXIV

Stau sub un tei înflori și mireasma lui îmi inundă inima.

Au fost zile aglomerate, zile în care oboseala și tot felul de situații m-au adus în punctul în care să simt că mă duc la fund. Când privesc în jur văd moarte și nepăsare. Mă apasă povara oamenilor care mă înconjoară și care trec prin probleme. Înlăuntru mă apasă povara gândului că sunt neînțeleasă și într-un fel neiubită.

Aș vrea să evadez într-un loc mai bun, dar nu știu nici unul. Doamne, poți să mă primești în brațele Tale iubitoare?!

Timpul dintre final si inceput XXIII

“Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău și li-L voi mai face cunsocut, pentru ca dragostea cu care Tu mai iubit să fie în ei și Eu să fiu în ei.”

Prin versetul acesta Domnul m-a cercetat și nu pot să nu mă întreb cum ar arăta viața copiilor lui Dumnezeu dacă am cunoaște într-adevăr Numele Lui și dacă am accesa dragostea cu care Tatăl l-a iubit pe Fiul Lui?!

Oare cât de diferite ar fi relațiile dintre noi, cât de multe probleme ar fi evitate… Vorbeam azi la grupa de copii despre faptul că ceea ce cere Dumnezeu de la noi este să arătăm dragoste, răbdare, milă și îngăduință chiar dacă avem păreri contre și suntem diferiți unii față de alții.

Doamne, fă ca adevărul acesta și dorința Domnului Isus să se împlineasscă în umilii Tăi slujitori. Fă ca focul dragostei Tale să ne schimbe complet viețile, căutând legătura păcii și desăvârșirea care vine printr-o dragoste curată.

Timpul dintre început și final XXII

Cred că Dumnezeu dă tărie și biruință acelora care aceptă voi Lui atunci când ea vine în contradicție cu voia proprie. Există un fel de tărie pe care Dumnezeu o revarsă asupra celora ce se supun voii lui cu o inimă plină de bucurie.

Tăria aceasta vine din încrederea într-un Dumnezeu suveran care răspunde nevoilor noastre, când luăm promisiunile Lui pe cuvânt. Când deși suntem în întuneric căutăm să mergem înainte înspre lumina Lui…

Timpul dintre final si inceput XXI

Multă vreme am fost frustrată din cauză că ceea ce aveam de spus lui Dumnezeu erau doar câteva cuvinte și confundam rugăciunea cu un fel de monolog.

Dar am descoperit de puțină vreme ce înseamnă ca El să-ți vorbească în timp ce taci. Cred că vorbim prea mult și nefolositor și nu mai avem timp să-L ascultăm. Din acest motiv ne și panicăm când ni se pare că nu ne vorbește. Și începem să vorbim noi, dintr-ale noastre și o dăm rău de tot în bară.

“Oile Mele cunosc glasul Meu…” mi-a venit în minte în timp ce treceam pe lângă Someș. Un câine ieșea din apă și era chiar în dreptul meu. Stămânul lui m-a observat și i-a strigat imediat câinelui: Stai! Și eu m-am prins și am trecut repede. Stâpânui i-a strigat din nou: Acum! Și câinele și-a scuturat blana. M-am tot gândit la câinele ăla, cum s-a abținuit el să nu-și scuture apa datorită glasului stăpânuilui. M-a impresionat tare mult.

Timpul dintre final și început XX

“Un adânc cheamă un alt adânc…”

Adâncul dragostei Lui te caută. Oare vei părăsi comfortul malului și familiaritatea acestuia și vei lua barca credinței ca să mergi înspre adâncul Lui?

Azi Domnul vrea să te invite la o plimbare în larg, căci doar acolo pescuirile sunt minunate, poți umba pe mare și ai posibilitatea să-L vezi pe Domnul potolind furtuni.

Ce frumoasă chemare a lui Dumnezeu înspre pătrundere, înspre cunoaștere, înspre intimitatea părtășiei cu El… Ce har ascunde această chemare de a pătrunde în imensitatea Lui de dragoste și a bea din belșugul vieții care este în Hristos!